Istoric
Prima școală pe teritoriul comunei Găujani se pare ca a apărut prin anii 1832-1833. La început școala își desfășura activitatea pe lângă biserică, iar dascăl era un știutor de carte numit pentru acest lucru „logofăt".
Unii dintre acești logofeți, după ce-și făceau o școală de „grămăticie” de câteva luni, puteau ajunge preoți. Unii logofeți erau aduși din alte părți de sătenii dornici ca și copiii lor să învețe carte și care erau plătiți de locuitori cu câte un „mertic" („dublă”) de bucate de cap de familie. Școala din acele vremuri se făcea în tinda bisericii. Școala aceasta, supusă conducerii logofeților știutori de carte, nu avea nicio continuitate.
Cât timp stătea logofătul în sat, era școală, când logofătul pleca din sat - și acest lucru se întâmpla destul de des, căci nu i se făcea plata la timp de către locuitori - școala se închidea, câteodată chiar cu anii. Școala se făcea mai mult iarna, cu 7-10 copii măricei, de obicei în tinda bisericii. Învățătura se reducea la cunoașterea buchilor cărții (literele alfabetului).
Mulți locuitori din sat nu înțelegeau bine rostul școlii și socoteau că copiii sunt mult mai buni la munca câmpului decât la școală. Se spune că toamna și primăvara școala se închidea din lipsă de elevi, ocupați cu munca în agricultură. Practic școala funcționa 3-4 luni pe an, în special iarna.(...)
În 5 decembrie 1864, în timpul domnitorului Al. l. Cuza, se dă Legea instrucției publice prin care învățământul capătă o organizare unitară în Întreaga țară cu 3 cicluri: primar (4 ani), secundar (7 ani) și universitar (3 ani). Învățământul primar devenea gratuit și obligatoriu.
În anul 1866 se înființează la București o școală de formare de învățători, iar prin 1868 apar primii învățători sătești. Așa cum există datele în arhive, scrierea oficială până în anul 1864 era în limba slavonă, după care s-a trecut la scrisul actual cu caractere latine.
Prin anii 1880-1889, copiii de atunci învățau într-o singură cameră din primărie, unde se găseau 6 bănci, iar elevi erau peste 20. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, la Școala mixtă de 4 clase din Găujani învățau 32 de băieți și 6fete, din 65 de băieți și 32 de fete cu vârstă școlară.
Mai târziu, școala s-a mutat în prăvălia arendașului Fulga. În anul 1904, pe vremea primarului de atunci, Ștefan Ciulica, s-a construit prin munca locuitorilor din sat o școală nouă, ce cuprindea 3 încăperi (clase) și 2 cancelarii. Această clădire a fost transformată din anul 1976 în Primărie, grădiniță și bibliotecă comunală.(...)
Ca un exemplu al numărului de elevi în perioada interbelică, anul școlar 1932-1933, erau înscriși în clasele I-IV (în acea vreme se învățau 4 clase) 132 de elevi.
După anul 1945, numărul elevilor a început să crească, iar sălile de clasă să devină neîncăpătoare. Se simțea nevoia construirii unei noi școli, lucru care se va întâmpla în anul 1953. Prin autoimpunerea cetățenilor, dar mai ales prin munca și dorința multor cadre didactice din acea perioadă, școala nouă este dată în folosință în 1955.(...)
Prin reforma învățământului din anul 1948 este stabilit învățământul de 7 ani, dintre care primele 4 clase erau generale și obligatorii, iar învățământul preșcolar era facultativ și se adresa copiilor între 3 și 7 ani. Pentru că școala din Găujani nu avea condiții de a înființa clasele a V-a până la a VII-a, elevii se deplasau la școala din Pietroșani. Această stare de lucruri a durat până la darea în folosință a școlii noi din anul 1955.(...)
Până la construirea noii școli, dar și puțin după aceasta, datorită numărului mare de elevi, unele clase mai învățau și în alte locații, adică în locuințele unor cetățeni din sat cum ar fi: Ion Anghel, Nicolae Tătaru etc.
În perioada 1958-1970, numărul elevilor a fost cel mai mare din istoria școlii din Găujani. În școală se făcea, așa cum se spune în popor, adevărată carte datorită în primul rând profesorilor și învățătorilor, implicați trup și suflet în această nobilă meserie. Aici învățau în această perioadă în medie peste 600 de elevi, plus peste 100 de preșcolari, și această situație era numai la școala din Găujani.
Corpul didactic cuprindea 20 de cadre: 9 profesori, 8 învățători, două educatoare, un instructor de pionieri. Țin să remarc în acest context că numai promoția 1965 (an în care s-a trecut la învățământul obligatoriu de 8 clase) a școlii din Găujani a numărat 82 de elevi.
A fost prima promoție care a învățat 8 ani, copiii fiind repartizați în două clase.(...)
După anul 1970 s-au mai construit încă 3 clase, o sală de sport și un atelier pentru practica elevilor.(...)
După anul 1970, când numărul populației era în scădere, inevitabil și numărul elevilor a început să scadă. Astfel, în 1977, școala comunei Găujani (cele 3 școli) număra 175 de copii la 3 grădinițe, 496 de elevi și 25 de cadre didactice.
În anul 2009, la școlile și grădinițele din comună învățau: 305 elevi și preșcolari, pregătiți de 26 de cadre didactice. Elevii din Găujani participă la cursuri în proporție de 98%.
Numărul elevilor a continuat să scadă, astfel că, la sfârșitul anului 2010, prin comasarea școlilor Pietrișu cu Găujani, erau 220 de elevi și 60 de preșcolari. Aceștia erau pregătiți de 7 învățători, 9 profesori și două educatoare.
În anul 2023, la Școala Găujani mai sunt înscriși 35 elevi la grădiniță, 95 la ciclul primar și 85 la gimnaziu. Copiii sunt aduși din toate cele trei sate ale comunei – Cetățuia, Găujani, Pietrișu.
text preluat din cartea GĂUJANI - în trecerea anilor, autor Marin Soare